În  ziua a douazeci si cincea, praznuirea Nasterii celei dupa trup a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

        Bunul Dumnezeu, vazand neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a facut mila de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil sa zica Nascatoarei de Dumnezeu: „Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”. Si indata S-a zamislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, in preacuratul ei pantece. Cand s-au implinit noua luni de la zamislire, iesit-a porunca de la cezarul August ca sa se inscrie toata lumea si a fost trimis Quirinius in Ierusalim ca sa faca inscrierea. Deci a venit si Iosif, pazitorul Nascatoarei de Dumnezeu, cu dansa ca sa se inscrie in Betleem. Si cand a venit vremea sa nasca Fecioara, n-a gasit casa, ca era multa lume; de aceea a intrat intr-o pestera saraca si acolo a nascut, fara stricaciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a infasat ca pe un prunc si L-a culcat in ieslea vitelor. Acolo, intre vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru ca avea sa ne mantuiasca pe noi de intinaciune.

        TROPARUL Nasterii Domnului:

„Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarita lumii lumina cunostintei; ca intru dansa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui Dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.”

        CONDACUL Nasterii Domnului:

„Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. ingerii cu pastorii slavoslovesc si magii cu steaua calatoresc. Ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.”

        Tot in aceasta zi, pomenirea inchinarii magilor.

        in vremurile de demult, era intr-o tara din Rasarit un prezicator numit Valaam, care a prezis multe si a spus si acestea: „Va rasari o stea din Iacob si va zdrobi capeteniile Moabului”. Prezicerea aceasta a fost lasata mostenire celorlalti prezicatori si ei au facut-o cunoscuta si imparatilor din Rasarit. Si asa a ajuns prezicerea si la acesti trei magi, care se uitau pe cer sa vada o astfel de stea. Ei, ca oameni invatati si cunoscatori de stele, cand au vazut pe cer ca o stea nu merge ca celelalte stele de la rasarit la apus, ci de la miazanoapte la miazazi, au cunoscut ca aceasta stea arata nasterea unui mare imparat. Si au mers dupa stea pana la Ierusalim si au intrebat: „Unde este imparatul iudeilor, Cel ce S-a nascut, ca am vazut steaua Lui si am venit sa ne inchinam Luis”. Si auzind imparatul Irod s-a tulburat. A chemat in ascuns pe magi si le-a spus:

„Duceti-va si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc; daca il veti gasi, vestiti-ma, ca sa ma duc si eu sa ma inchin Lui”. Spunea aceasta ca sa afle unde este si sa-L omoare. Apoi a chemat pe carturari si i-a intrebat: „Unde spune Scriptura ca Se va naste Hristoss”. Ei i-au spus: „in Betleemul Iudeii!”. De la Irod magii au plecat si iata steaua pe care o vazusera in rasarit mergea inaintea lor si a stat deasupra locului unde era Pruncul. Si intrand au gasit pe Hristos Domnul. Au cazut in genunchi, I s-au inchinat si i-au adus daruri: aur, smirna si tamaie. La porunca ingerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au intors in tara lor pe alta cale. Irod, vazand ca a fost amagit de magi, s-a maniat foarte si a trimis ostile lui ca sa omoare pe copiii din Betleem de la doi ani in jos. Pentru aceasta a fost trimis inger de la Dumnezeu si a spus lui Iosif: „Scoala-te, ia Pruncul si pe Mama Lui si fugi in Egipt”. Si Iosif a facut asa. A luat Pruncul si pe Mama Lui si s-a dus in Egipt.

        Tot in aceasta zi, pomenirea pastorilor care au vazut pe Domnul.

        Celui nascut in pestera slava I se cuvine in vecii vecilor. Amin.