Last Updated on octombrie 23, 2023 by admin24news

        in aceasta luna, in ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfantului slavitului Marelui Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvoratorul de mir si facatorul de minuni, din Tesalonic.        Acesta a fost pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian (284-305), tragandu-se din Tesalonic, fiind din inceput evlavios si invatator al credintei celei in Hristos. Deci mergand Maximian la Tesalonic a fost prins sfantul si pus in temnita, pentru ca era vestit in dreapta credinta. Si laudandu-se imparatul cu un om al lui ce-l chema Lie si indemnand pe oamenii cetatii sa iasa sa se lupte cu el, caci intrecea acesta pe toti cei de varsta lui la marimea trupului si la putere. Un oarecare tanar crestin anume Nestor, mergand la Sfantul Dimitrie unde se afla in temnita, ii zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau sa ma lupt cu Lie; roaga-te pentru mine”. Iar sfantul insemnandu-l la frunte cu semnul crucii, ii zise: „Si pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi”. Deci luand Nestor indrazneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie si-i puse semetia lui jos, omorandu-l. De care lucru imparatul rusinandu-se, s-a mahnit si s-a maniat.        Si fiindca s-a aflat ca Sfantul Dimitrie a indemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostasi si le-a poruncit sa-l strapunga cu sulitele pe sfantul in temnita. Pentru ca a fost pricina injunghierii lui Lie si facandu-se aceasta, indata marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, facand dupa moartea sa multe minuni si uimitoare tamaduiri. Apoi din porunca imparatului s-a taiat si capul Sfantului Nestor.        DINTRU ALE LUI METAFRAST        Asadar, zacand trupul sfantului mort pe pamant, au luat apoi niste crestini cinstitele lui moaste si le-au ingropat cu cinste si cu dragoste dumnezeiasca. Iar o sluga a sfantului ce-i slujea, cand a primit sfantul fericita junghiere, el precum a putut a strans sfintitul sange al mucenicului, in sfantul orar ce-l purta sfantul pe umere, inca si inelul sfantului ce-l purta in mana sangerandu-l cu mucenicescul sange, multe minuni a facut cu el, incat s-a umplut toata cetatea tesalonicenilor de vestea minunilor. Drept aceea nici era cu putinta a se ascunde aceasta de Maximilian, nici el a suferi zavistia; ci au prins numaidecat pe acea minunata sluga, care se chema Lupul si l-au omorat. Deci trecand catava vreme si inmultindu-se minunile si ajungand in toate partile, un om oarecare anume Leontie, foarte de cinste si cu caldura spre credinta in Hristos, a cazut intr-o boala foarte grea, cat socotea mai de dorit moartea si neputand doctorii nimic a-i folosi si boala tot intarindu-se, a nazuit la sfanta biserica a mucenicului, si indata cum l-au dus si l-au pus acolo si el chemand numele sfantului prin buzele sale, lesne s-a tamaduit de acea boala. Si precum Leontie curand isi lua tamaduirea, asa fara de zabava precum a putut a dat rasplatirea. Ca a stricat locasul cel mic unde era trupul sfantului, fiind foarte stramt din pricina zidului baii si a ulitei. Si a zidit din temelie locas mai mare in cetatea Tesalonicului, care sta pana astazi foarte cuvios in fata ulitei celei mari, unde este baia cea de obste. Deci vrand acest iubitor de credinta om, ca sa mearga la Iliric unde avea si dregatoria de guvernator si vrand el sa ia oarece parti din sfantul trup, ca sa zideasca si acolo biserica sfantului mucenic, a fost oprit de la ce voia sa faca, prin aratari de noapte, pentru ca nu luase voie de la sfantul. Pentru aceasta a facut a doua calatorie, precum se spune, si luand haina mucenicului ce era rosita de sfantul lui sange si o parte din orar, si punandu-le intr-un sicriu de cinste, pe cele ce erau cu adevarat cinstite, intr-acest chip a implinit dorinta mucenicului si apararea sa. Deci vrand a-si face calea catre Sirmium in vreme de iarna si sosind la tarmurile apei Istrului si venind apa foarte mare, era in mare mahnire. Iar Sf. Dimitrie aratandu-i-se i-a zis: „Sa nu ai nici o grija, ci tine in maini cele ce duci si treci fara de nici o indoiala raul”. Si a ascultat guvernatorul pe cel ce i se aratase si dimineata suindu-se in car a trecut apa tinand sicriasul in maini; iar apa ii facea loc si curgea cu liniste. Deci asa trecand fara de nici o vatamare si sosind la Sirmium a asezat acest sfant sicriu cu odorul ce era in el in biserica ce zidise mucenicului. Si multi s-au bucurat de multele minuni si tamaduiri ce facuse acea sfanta hlamida, inca si pe cale.        Si pe Marian guvernatorul ilirienilor, care era cuprins de o boala rea din cap pana la picioare, parasindu-l doctorii si mergand la biserica sfantului, precum ii poruncise sfantul, i-a izbavit de acea boala. Si pe alt om ce avea boala de curgerea sangelui, l-a tamaduit minunat si pe altul ce era demonizat, inca si cetatea cea mare a Tesalonicului a izbavit-o de impresurarea barbarilor si a scos-o din robia lor.        Si pe episcopul afrorilor (pe care ii socotesc elinii mutati din Fenicia), care fiind robit de catre barbari l-a izbavit, aratandu-i-se sfantul si slobozindu-l din legaturile ce avea imprejur, l-a indreptat pana la Tesalonic. Iar daca s-a dus episcopul in Africa, a zidit o biserica Marelui Mucenic Dimitrie, silindu-se inca sa-i faca si un chivot si un amvon, iar sfantul neintarziind, ci aratandu-se episcopului in vis, i-a zis: „Ia aminte, corabia ce a sosit acum la liman a adus marmore cate iti trebuie, si din acelea sa iei pentru acea trebuinta”; deci vorbind episcopul cu corabierul si neizbutind, i s-a aratat iarasi sfantul si i-a zis: „Ca la varful corabiei zaceau marmorele”, spunandu-le tot anume cum si in ce fel de forma erau si cum ca le cumparase pe numele fratelui sau si impreuna-mu-cenicului Victor, si cum ca acela i le-a daruit acum fiind pentru el altele la Constantinopol de i s-a implinit trebuinta si sa spuna aievea corabierului in acest chip, ca asa il va pleca si le va lua, precum a si fost. in cetatea Tesalonicului a potolit foametea si moartea ce era, inconjurand pe la limanuri si aratandu-se corabierilor, le-a poruncit sa porneasca cu corabiile cu bucate acolo degrab, aratandu-se atunci si aievea, de-l vedeau corabierii cu ochii si mergea sfantul departe inaintea corabiilor, umbland pe mare.        Pururea pomenitul imparat Iustinian, a zidit acel de Dumnezeu facut si fara cusur lucru, in numele adevaratei intelepciuni a Cuvantu-lui lui Dumnezeu si cauta sa ascunda acolo toate cele de demult vechi si cinstite lucruri si pof-tind sa i se aduca acolo si vreo particica din moastele Sfantului Marelui Mucenic Dimitrie, si pornindu-se spre acel lucru cei trimisi de dansul si apropiindu-se de mucenicescul si de Dumnezeu cinstitul mormant al mucenicului, indata se arata unde stralucea foc de la cinstitul sicriu si sarea de acolo vapaie de foc de-i lovea in gura si nu-i lasa sa se apropie, si glas din foc iesind si povestind acel infricosator si minunat lucru zicea: „incetati de a mai incerca”; de care ingrozindu-se, au cazut cu fata la pa-mant si luand numai tarana de acolo, s-au dus. Din care, jumatate au pus-o ca un odor in camera odoarelor, iar jumatate au trimis-o la imparat pentru sfintenie, povestindu-i cele ce li s-a intamplat si ce li s-a grait.        Iar diavolul cel ce pururea pizmuieste cele bune, a ispitit oarecand sa dea marea cetate a Tesalonicului in mainile vrajmasilor in acest chip: a uneltit ca sa arda chivotul sfantului in biserica, si aprinzandu-se biserica de ardea, a sosit si neamul cel fara de omenie al slavinilor, si a ascuns oastea putin in laturi de la cetate. Iar poporul strangandu-se ca sa stinga focul, cel ce era purtator de grija de lucrurile cele sfinte ale bisericii, vazand ca argintul sicriului se topise de curgea pe pamant, s-a temut sa nu se faca vreun jaf, sa piara argintul de popor, deci striga cu glas mare zicand: „O, prietenilor si fratilor, vrajmasii au impresurat cetatea si au inceput a sfarama zidurile” si se mestesugia el cu cuvantul lui ca sa risipeasca multimea oamenilor si sa nu jefuiasca argintul, caci sfantul daduse insuflarea aceasta. Crezand cuvantul aceluia, precum si era de crezut si pornindu-se toti numaidecat la ziduri au aflat pe vrajmasi punand scarile la ziduri si maiestriile cele de stricaciunea cetatii si pe cei ce dadusera navala asupra cetatii numai putin decat focul; deci chemand pe sfantul in ajutor, i-au alungat. Iar dupa ce s-a stins si focul, pazitorul acela al bisericii, a spus catre toti minunea, zicand: Ca strigarea aceea ce facuse, nu era doara ca stia el ceva de venirea vrajmasilor, ci numai pentru paza sfantului, ca sa nu se jefuiasca argintul de popor. Care este aratata la cei chibzuiti, care stiu socoti lucrurile si cunosc dumnezeiestile randuieli, ca cu pronia sfantului intorcand la capul vrajmasului mestesugurile lui, se tamadui raul cu rau, caci cu aprinderea focului a atatat poporul si cu stingerea l-a intarit, iar cu glasul cel de mantuire, care s-a dat din dumnezeiasca insuflare pazitorul bisericii le-a strigat si fiind poporul infierbantat a mantuit si zidul si cetatea foarte usor.        Asijderea si un oarecare Ilustrie, ce se zice pe limba greaca protospatar, sezand langa biserica sfantului, dumnezeiesc om se cunostea a fi. Acesta spunea, ca pe vremea razboiului cu avarii, cand imparatia Mavrichie, a vazut doi barbati luminosi la chip si la stat, ca cei ce sunt in cinste si stau inaintea fetei imparatului, care mergeau sa intre in biserica sfantului si cand au fost la locul ce se cheama Trivolon, de unde se incepe a intra in biserica, intre cei doi stalpi mari de tetalie, ce stau spre apus, au zis slugii sa-i duca la domnul casei, si apropiindu-se el de intrarea sfantului chivot, iar sfantul degrab a deschis usile si a iesit de i-a intampinat si le-a dat inchinaciunea sanatatii ca unor cunoscuti si veniti de la imparatul si facand voia imparatului, iar si au grait catre dansul, zicand: „Ca imparatul a poruncit sfintiei tale sa lasi cetatea si sa mergi catre dansul, ca s-a lasat vrajmasilor cetatea aceasta”. Daca a auzit sfantul acest lucru a plans, plecand capul, fiind cuprins cu tacere, multa vreme, arata cu chipul acesta greutatea mahnirii ce-i dadusera cuvintele acelea, de care mahnindu-se si sluga, a zis: „De as fi stiut, fratilor, ca va aduce venirea voastra atata amaraciune, nu as fi spus domnului meu”. Si dupa aceea tarziu i-a intrebat sfantul: „Adevarat, asa a placuts Asa s-a parut Domnului si Stapanului tuturors Sa paraseasca o cetate atat de mare, pe care a cumparat-o cu Sangele Sau si sa o dobandeasca cei ce nu-l cunoscs” Si ei au zis: „Asa, adevarat”. Iar sfantul si mult-milostivul mucenic, i-a tocmit si i-a invatat sa duca raspunsul la Domnul si Stapanul tuturor, care era in acest chip: „Cunosc, iubitorule de oameni, Doamne, milosardiile Tale, cele ce biruiesc pururea mahnirea Ta, pe care o atata pacatele noastre; cunosc ca Ti-ai pus sufletul pentru pacatosi si Ti-ai varsat sangele pentru ei, si nu s-a zaticnit niciodata aceasta buna voie a Ta si de pacatele noastre, si de vreme ce m-ai pus si pe mine pazitor acestei cetati, ma voi asemana Tie, Stapanului meu, si-mi voi pune sufletul pentru dansii si voi pieri cu pieritorii acestia, ce cred in numele Tau. Si nu s-au despartit de la Tine, macar ca au gresit, iar Tu esti Dumnezeul celor ce se pocaiesc”. La acestea, barbatii aceia zisera: „Acestea sa spunem celui ce ne-a trimiss Acestea sa zicem imparatuluis Frica ne este sa nu cumva sa se mahneasca asupra ta”; iar sfantul a zis: „Acestea sa le zica si iara sa le zica, si s-a intors iarasi la Chimitirion si inchise sfantul chivot inaintea celor cu chip ingeresc, care purcesera de se dusera dupa vorba aceasta”. Acestea le adeverea sfintitul Ilustrie, ca le vazuse aievea intru uimire; sau vedenie si povestindu-le cetatenilor, ce mai ramasesera, le da indraznire cu cuvantul, ca erau ingroziti si slabiti pentru boala omorului ce se intamplase mai inainte, aflandu-se la multa neputinta si la lipsa de prada si calcarea limbilor, si-i imbuna, ca este sfantul intr-ajutor cu dansii si-i adeverea ca vor fi paziti cu rugaciunile sfantului, precum mai pe urma sfarsitul lucrurilor a aratat.        Iarasi un eclesiarh anume Onisifor, pazind la sfantul mormant si se ostenea la aprinderea candelelor si a facliilor si fiind rau cu naravul, ca fura lumanarile si facliile; si facand aceasta multa vreme, n-a lasat sfantul netamaduit naravul lui cel nepriceput si de stricaciune, si aratandu-i-se in vis, l-a mustrat si l-a invatat cu binisorul ceea ce se cadea sa faca, zicandu-i: „Frate Onisifore, nu-mi place ce faci la faclii; ci sa stii ca facand aceasta si pe cei ce le aduc pagubesti mult, si insuti pe tine te-ai impins in prapastia pierzarii. Caci cu cat se aprind mai mult facliile, se milostiveste si Dumnezeu mult spre cel ce le aduce; iar cand se iau curand, micsoreaza lucrul mila aceluia si sporeste osanda celui ce le ia”.        Deci oprindu-se Onisifor putin dupa cuvintele acestea, peste putina vreme iar lasandu-se de imblanzirea vedeniei, s-a apucat iarasi de cele obisnuite si le facea fara de frica. Si intr-o zi, mergand un crestin foarte de noapte a dus faclii foarte frumoase, care au placut lui Onisifor si indata cum le-a aprins a mers sa le ia, dupa ce plecase cel ce le adusese. insa vezi si grija sfantului: cum se intinse acela la faclii, sfantul inca slobozi glas din sicriu, zicandu-i: „Dar nu te-ai mai lasats” intr-acest chip lovindu-se Onisifor, a cazut la pamant cadere grea, ingrozindu-se de frica si de sunetul glasului, pana a venit un cleric cunoscut al lui, de l-a ridicat de jos si l-a tinut de si-a venit in fire; si dupa ce si-a venit in fire, si-a marturisit catre toti indraznirea nebuniei lui si purtarea de grija a sfantului, cu cea dintai si a doua certare cu iubire omeneasca, incat nu numai el, ci si altii toti se folosira de minunea aceasta.        Tot in aceasta zi, Sfintii Mucenici Artemidor si Vasilie, care de sabie s-au savarsit.        Tot in aceasta zi, Sfanta Mucenita Leptina, care s-a savarsit fiind tarata pe pamant.        Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Glicon, care de sabie s-a savarsit.        Tot in aceasta zi, pomenirea Marelui si groaznicului cutremur.        La douazeci si patru de ani ai imparatiei lui Leon Isaurul, la al noualea Indiction, in 26 zile ale lui octombrie, s-a facut cutremur mare si infricosator in Constantinopol, atat cat au cazut cele mai inalte si mai frumoase locasuri si multi s-au prapadit impreuna cu acelea. Drept aceea in aceasta zi, a Marelui Mucenic Dimitrie, se face si pomenirea acelei groaznice infricosari a cutremurului, mergand cu litie la biserica din Vlaherne, a Preacuratei si slavitei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, savarsind intr-insa si dumnezeiasca Liturghie. Cu ale carui rugaciuni sa ne mantuim de toata groaza si sa ne invrednicim de vesnicile bunatati, in Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si stapanirea in vecii vecilor, Amin.        Tot in aceasta zi, pomenirea mutarii icoanei slavitului Mucenic Dimitrie, de la Tesalonic in Constantinopol, la Manastirea Pantocratorului, care icoana mai inainte sta deasupra mormantului lui cel izvorator de mir si-l acoperea pe el.        Tot in aceasta zi, Cuviosul nou Mucenic Iosaf, care de sabie s-a savarsit.        Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.

Sursă: Calendar Ortodox