![]()
–
De Dragoș Alin, Info24News
Nu au grad, nu au salariu și nu cer medalii. Dar au salvat mai multe vieți decât mulți soldați. Se numesc K-9. Și povestea lor începe acum mai bine de 100 de ani, în noroi și sânge.
1. Totul a început în război
Primii câini militari au apărut în Primul Război Mondial. Nemții au fost primii care i-au folosit serios. Câinii duceau mesaje între tranșee, unde niciun om nu putea să treacă viu. Duceau medicamente, găseau răniți sub dărâmături și trăgeau cărucioare cu muniție.
Cel mai celebru a fost un câine vagabond din Franța, găsit de un soldat american. Îl chema Stubby. Stubby a învățat să anunțe atacurile cu gaz, să găsească răniți și să prindă un spion german. A ajuns sergent. SERGENT. Primul câine cu grad din armata americană.
2. Al Doilea Război Mondial: se naște K-9
În 1942, America a creat oficial programul K-9 Corps. De unde vine numele K-9? E un joc de cuvinte în engleză: „K-9” se pronunță „kei-nain”, la fel ca „canine”, adică „câine”. Așa le-a rămas numele.
Atunci au intrat în luptă mii de câini: ciobănești germani, dobermani, labradori. Săreau cu parașuta din avioane împreună cu soldații. Căutau mine. Păzeau baze.
Unul dintre ei, Chips, un ciobănesc german, a atacat singur un cuib de mitralieră germană și a salvat tot plutonul. A fost decorat, apoi i-au luat decorația, că „câinii nu au voie să aibă medalii”. Oamenii l-au iubit oricum.
3. După război: câinii devin polițiști
După război, câinii n-au mai plecat acasă. Au mers în poliție.
Așa au apărut câinii de azi:
– Câinii de urmă – găsesc oameni dispăruți, copii, bătrâni, după miros, chiar și după zile întregi
– Câinii de droguri – miros droguri ascunse în mașini, în bagaje, în pereți
– Câinii de explozibil – verifică aeroporturi, stadioane, gări înainte să intri tu liniștit
– Câinii de intervenție – sar pe infractorul înarmat, ca să nu trebuiască polițistul să tragă
Un câine K-9 are nasul de 100.000 de ori mai sensibil decât al tău. Tu simți că miroase a ciorbă. El simte ce legume ai pus, în ce ordine, și cine a tăiat ceapa.
4. De ce îi iubim atât de mult?
Pentru că un câine K-9 nu trădează niciodată. El și conductorul lui sunt o echipă. Dorm împreună, mănâncă împreună, se antrenează împreună, merg împreună în pericol.
Când un câine K-9 moare în misiune, polițiștii îi fac funeralii cu onoruri militare. Cu sicriu, cu steag, cu toată secția în picioare. Pentru că pentru ei, nu a fost „un câine”. A fost coleg.
Astăzi, în România, în America, peste tot, câinii K-9 sunt în vamă, în jandarmerie, în poliție, în armată. Și mai nou, câinii K-9 sunt și câini de terapie, care merg în spitale la copii bolnavi.
De la Stubby, vagabondul din tranșee, până la câinii de azi, povestea e aceeași: omul are armă, dar câinele are inimă. Și de multe ori, inima salvează mai multe vieți decât arma.
Descoperă mai multe la Info24News
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.